Aspecte din istoria armenilor din spațiul românesc
În Țara Românească armenii s-au stabilit puțin mai târziu, în secolul XIV. Între 1400-1435 prezența lor se face simțită la București, Târgoviște, Pitești, Craiova și Giurgiu, iar mai apoi și în Dobrogea.
Numărul armenilor din Moldova crescuse într-atât, încât în 30 iulie 1401 domnitorul Alexandru cel Bun emite un hrisov prin care se înființează o episcopie armeană la Suceava, sub conducerea episcopului Hovhannes. Printr-un alt hrisov, emis la 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun îi chema pe negustorii armeni din Polonia să participe la dezvoltarea Moldovei, promițându-le scutire de taxe vamale și impozite. Astfel, aproape 4.000 de armeni din Polonia se stabilesc la Suceava, Iași, Botoșani, Dorohoi, Vaslui, Galați și Hotin. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) încă 10.000 de armeni se stabilesc în Moldova. În acea perioadă negustorii armeni erau foarte activi în dezvoltarea schimburilor dintre Orient și Occident, concentrând în mâna lor o bună parte din comerțul intern și extern al țării. Cunoscutele “care armenești” ale epocii străbăteau Ungaria, Germania, Austria, Polonia, Prusia, Rusia, ajungând în Răsărit până la Constantinopol, până în Persia și India. Armenii erau și mari proprietari de moșii, în perioada lor de înflorire stăpânind circa o treime din pământurile Bucovinei de nord.
Și în Transilvania armenii dețineau poziții economice importante, concentrând în mâna lor o parte a comerțului din răsăritul Imperiului Habsburgic. La sfârșitul secolului XVII armenii au înființat în Transilvania orașe proprii, Armenopolis (Gherla) și Elisabetopolis (Dumbrăveni), și au avut o prezență importantă în alte centre, ca Gheorgheni și Frumoasa. Având statut de oraș regal liber, Armenopolis se autoguverna după legea armenească. Pentru a-și întări și mai mult poziția și pentru a evita discriminarea, armenii au acceptat catolicismul. Până la revoluția din 1848, numai în Transilvania trăiau circa 20 de mii de armeni.
Viața armenească era concentrată în jurul bisericii, care avea un rol important în coeziunea comunitară și păstrarea identității naționale. Dintre lăcașurile de cult importante armenești să amintim de biserica Sfânta Maria din Botoșani (1350), biserica Sfânta Maria din Iași (1395), biserica Sfânta Cruce din Suceava (1521), mănăstirile sucevene Hagigadar (1512) și Zamka (1551), catedrale armeano-catolice Sfânta Treime din Gherla (1776) și Sfânta Elizabeta din Dumbrăveni (1850). Pe lângă mănăstiri funcționau școli și centre de copiere a manuscriselor.
Prima biserică armenească din București, Bărăția, a fost construită în anii 1581-1629, servind deopotrivă credincioșilor ortodocși și catolici. Când în 1638 aceastra a trecut în posesia bisericii catolice, armenii ortodocși și-au construit o altă biserică, din lemn. Biserica armeană de astăzi din București, Sfinții Mihail și Gavriil, a fost construită pe același loc în anii 1911-1915, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. (La 31 iulie 1931 statul român a recunoscut dioceza armeană, iar câteva luni mai târziu a confirmat statutul acesteia, recunoaștere în urma căreia Biserica Apostolică Armeană și-a extins activitatea pe tot teritoriul României).
• Biserica Sf. Treime, Botoşani, 1350
• Biserica Sf. Maria, Iaşi, 1395
• Mănăstirea Zamca, Suceava, 1401
• Mănăstirea Hagigadar Suceava, 1512
• Biserica Sf. Cruce, Suceava, 1521
• Biserica Sf. Maria, Botoşani, 1526
• Biserica Sf. Gheorghe, Focşani, 1600
• Biserica Sf. Simion, Suceava, 1606
• Biserica Sf. Maria, Focşani, 1780
• Biserica Sf. Maria, Tg. Ocna, 1825
• Biserica Sf. Maria, Galaţi, 1858
• Biserica Sf. Maria, Brăila, 1872
• Biserica Sf. Maria, Constanţa, 1880
• Biserica Sf. Grigore Luminătorul, Tulcea, 1882
• Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Piteşti, 1882
• Catedrala Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Bucureşti, 1915
Biserici Armeano-Catolice
• Biserica armeano-catolică Sf. Treime, Frumoasa, 1700
• Biserica armeano-catolică Sf. Solomon, Gherla, 1724
• Biserica armeano-catolică Sf. Mariam, Gheorgheni, 1773
• Catedrala armeano-catolică Sf. Treime, Gherla, 1776
• Catedrala armeano-catolică Sf. Elisabeta, Dumbrăveni, 1850