Pe timpul mutării muzeului la Sf. Gheorghe, conform procesului verbal din 1879, donaţia lui Emília Zathurecky, fondatoarea muzeului, conţinea 137 de tablouri şi figuri. Primul custode, Gyula Vasady Nagy aranjează în octombrie o încăpere distinctă pentru această colecţie, la etajul fostei Case Béldi a Colegiului „Székely Mikó”, înfiinţând primă galerie de artă a muzeului.
Îmbogăţirea numerică şi dezvoltarea profesională a colecţiei a rămas multă vreme anevoioasă. Muzeul s-a bucurat de rezultate mai degrabă în domeniul practicării istoriei artei în anii 1880. Obiectele muzeale de aici au participat la expoziţii de la Budapesta şi de la Paris (1896, 1900).
Munca instituţiei a intrat într-o nouă perioadă de înflorire odată cu consolidarea reţelei naţionale a colecţiilor publice, datorită noilor specialişti. În 1903 Ferenc László pune bazele unui inventar separat pentru colecţia de „arte frumoase”.
În anii 1920 galeria de artă din Sala Festivă a muzeului a găzduit în mod regulat concerte de muzică şi serate literare. Directorul muzeului, Vilmos Csutak, precum şi succesorii lui au întreţinut relaţii cu artişti plastici de seamă: Miklós Bánffy, Márton Barabás, László Diószeghy, Károly Gulyás, Rezső Haáz, János Istók, György Vastagh jr.
Anii celui de-al doilea război mondial sunt ani controversaţi. Din nefericire, datorită unei decizii fatale, de evacuare, la sfârşitul războiului s-au distrus 1500 de obiecte de artă, aproape jumătate din colecţie.
Anii ’70 au deschis o nouă eră în viaţa colecţiei. Clădirea-monument sfântugheorgheană, proiectată de Jenő Gyárfás, a funcţionat timp de câţiva ani drept casă memorială a artistului, creând astfel premizele individualizării secţiei de arte plastice. În cele din urmă, obţinând în 1978 sălile special amenajate din clădirea-monument din centrul oraşului, denumită de localnici „Bazar”, colecţia s-a putut muta acolo, iar Casa Memorială „Jenő Gyárfás” a putut găzdui astfel la rândul ei un atelier de restaurare. Galeria de artă de aici – deşi limitat de condiţiile epocii – a funcţionat conform anumitor concepţii repertoriale autonome.
Azi putem afirma că „Bazarul” a devenit prea mic pentru a găzdui Galeria. Jumătate din cei 450 ml de pereţi adecvaţi pentru expunere servesc prezentarea expoziţiei de bază (Panteon), ceea ce este extrem de puţin faţă de mărimea colecţiei, 90% din operele existente neputând fi expuse. Specialiştii Galeriei încearcă să compenseze acest lucru prin schimbarea periodică a fondului principal.
Galeria poartă numele lui Jenő Gyárfás din 2006. În prezent păstrează peste 2500 opere de artă şi concepţia sa culturală se axează în continuare pe descoperirea, prezentarea şi popularizarea cât mai consecventă şi circumspectă a spiritului de creaţie local din Ţinutul Secuiesc, respectiv Transilvania, rămânând deschis totodată şi faţă de manifestările artistice aparţinătoare de alte tradiţii.