Muzeul este adăpostit într-o fostă sinagogă, construită în 1910, sinagoga Unirea Sfântă, fostă Sinagoga Croitorilor, care a funcționat ca lăcaș de cult până în 1968, iar din 15 ianuarie 1978 a devenit muzeu. Muzeul a fost înființat la inițiativa rabinului șef dr. Moses Rosen, de către un colectiv de istorici și prezintă istoria evreilor pe teritoriul românesc, din secolul al II-lea și până astăzi. Muzeul, în forma sa restructurată, schițează istoria evreimii de pe meleagurile românești într-o concepție sistematică, realizată cu mijloace expoziționale adecvate. Câteva mii de exponate reflectă: viața evreiască cultural-comunitară; procesul de integrare economică, socială și politică în societatea românească, creația științifică, literară și artistică.
La parter poate fi urmărit traseul de istorie politică, culturală, economico-socială și cultural științifică parcurs de evreimea română în secolele XIV-XX. Dar nu înainte de a lua contact cu unele mărturii despre Iudeea antică așa cum arată ea în ajunul cuceririi romane (sec. I e.n.)
Cartea lui Benjamin de Tudela, publicată în versiune franceză în anul 1734, este printre piesele originale de valoare aflate în colecțiile muzeului.
O variată gamă de exponate, ordonate după criterii cronologice și tematice, reflectă: prima fază de viață comunitară; dinamica și diversitatea socio-profesională a locuitorilor evrei.
Pentru implicarea evreilor în viața economică sunt semnificative, printre altele: exponatele referitoare la crearea târgurilor și târgușoarelor cu participarea activă a unor comercianți și meseriași evrei; mărturiile documentare privind meșteșugarii și breslele. Simbolistica breslelor de meșteșugari evrei, steagurile de bresle și catastifele lor pun în evidența meseriile practicate, cât și caracterul tradițional religios al acestor organizații profesionale.
O vitrina este dedicată gravorilor evrei, autori ai unor medalii emise de diferite instituții politice, culturale și academice românești cu ocazia unor evenimente sau aniversări de importanță istorică. Printre exponatele despre viața social-economică se înscriu și cele referitoare la primii financiari evrei: bancherul Bercovitz, care în 1836 a înființat în București faimoasa bancă ce-i purta numele; bancherii Hilel și Leon Manoah - cel de al doilea fiind și unul din cei mai vechi angrosiști de manufactură din Țara Românească; Solomon Halfon, creatorul "Băncii Halfon", în 1829; Michel Daniel și fiul (vestiți zarafi la Iași); Marmorosh și Blank, creatorii vestitei bănci "Marmorosh-Blank & Co", una dintre cele mai mari și longevive; se exemplifică și contribuția evreilor la dezvoltarea industriei mecanizate ca și la alte branșe economice.
Participarea evreilor la viața politică românească în secolul al XIX-lea este marcată printr-o compoziție fotodocumentară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, viața evreimii române cunoaște forme politico-organizatorice tot mai diversificate. Exponatele oglindesc începuturile activității sioniste; participarea la congres sionist internațional de la Basel (1897); înființarea Uniunii Evreilor Pământeni (1909), care milită pentru cucerirea drepturilor cetățenești.
Perioadei interbelice îi este consacrat peretele longitudinal din stânga intrării principale. Aici sunt ilustrate câteva aspecte din viața evreiască în relație directă cu momentele cruciale ale istoriei României.
O sală memorială evocă martiriul evreilor din România în epoca Holocaustului.