Monumente istorice din zonă

Incepând cu secolul al XIII orașul s-a dezvoltat constant ca centru de artă, unde s-au ridicat numeroase monumente. Vechea cetate, Castelul, s-a înfiripat în jurul bisericii, ulterior întregul oraș fiind prins într-o centură de ziduri și turnuri ale breselelor.
Biserica Sf. Margareta din cadrul castelului este o bazilică gotică cu trei nave (sec. XIV-XV) și posedă un valoros ansamblu de picture murale gotice, executate în etape (1380, 1421, 1500). In turnul Mariei se păstrează multe picturi murale de secol XVI.
Fiind una dintre cele mai importante construcţii gotice din România, biserica parohială Sf. Margareta a suscitat un interes deosebit din partea tuturor acelora care au studiat fenomenul artistic medieval transilvănean.
Elementele constructive ale bisericii lăsau să se întrevadă o anumită neconcordanţă între diversele sale părţi şi de aceea se acceptase ca general valabilă ideea că monumentul actual să se ridice pe locul altuia mai vechi.
Cercetările arheologice din anii 1971-1972 au avut darul de a lumina problemele legate de evoluţia monumentului, astfel încât azi avem posibilitatea de a subsuma informaţiile esenţiale. Din prima biserică (biserica I) a fost descoperit corul poligonal, încheiat în trei laturi, încadrat în flancuri de câte o încăpere dreptunghiulară alungită. Aceste urme se află sub nivelul actual de călcare, în primele două travee estice ale navei centrale şi au fost datate, atât în relaţie cu biserica II, cât şi după forma corului, la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Biserica II a rezultat prin alungirea monumentului anterior în aşa fel încât noul cor s-a întins sub corul actual, partea sa estică situându-se sub masa altarului existent. Din acest motiv, partea estică a absidei se presupune că a fost de asemenea poligonală. A rezultat deci o biserică-sală lungă de 37 metri şi lată de 11,50 metri, cu o sacristie în nordul corului. Monumentul a fost datat de arheolog, pe baza a două monede descoperite, în perioada anilor 1330-1340.
În etapa următoare, din lipsă de spaţiu, biserica II a fost lărgită înspre nord, păstrându-se elementele existente, dar conturându-se o colaterală nordică; pe locul vechilor ziduri de nord au fost ridicaţi patru stâlpi pătraţi care asigurau, prin intermediul unor arcade frânte, legătura dintre cele două compartimente. Faza a fost datată între 1380-1400. Rezultă de aici faptul că o perioadă de câteva decenii biserica a avut doar nave neboltite. În schimb, atât peretele nordic al colateralei cât şi cel al navei centrale au fost pictate de un grup de pictori, în anul 1420.
O nouă etapă în evoluţia monumentului este cea de după 1437-1440 (s-a găsit o monedă considerată ca terminus post quem), când are loc transformarea generală a bisericii; se construieşte un nou şi amplu cor, cu o sacristie în partea sa nordică, apoi, restrângându-se lăţimea navei centrale, se definitivează şi colaterala sudică. Aceste două compartimente se ridică la aceeaşi înălţime, biserica primind în această parte aspect de biserică-hală. Probabil acestei perioade îi aparţine şi începutul construcţiei turnului din colţul de nord-vest al bisericii.
Boltirea în cruce pe ogive a navei laterale de nord datează de pe la mijlocul secolului al XV-lea, deoarece pilaştrii adosaţi pereţilor au distrus parţial picturile murale datate în anul 1420. Atât bolta în plasă a navei centrale şi a corului, cât şi cea în cruce a navei de sud sunt de dată ceva mai târzie, din ultima parte a secolului. De la sfârşitul secolului mai datează ferestrele gotice târzii ale faţadei de sud, care mai păstrează bogatul decor flamboiant.
În sfârşit, în jurul anului 1500, sacristia este boltită cu o elegantă boltă stelată şi tot atunci a fost terminată partea de vest a clădirii. Toate aceste argumente, datorate mai ales cercetărilor din ultimii 15 ani, confirmă oarecum afirmaţia din cronica lui Georg Soterius, potrivit căreia biserica era terminată în anul 1488, după această dată executându-se doar unele lucrări de boltiri şi

Andreas Gräser, Umrise zur Geschichte der Stadt Mediasch, Hermannstadt (Sibiu), 1862 Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în ţările române, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959 Greceanu, Eugenia, Monumente medievale din Mediaş, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1968, Niedermaier, Paul, Siebenbürgische Städte, Bucureşti, 1979Avram, Alexandru, Giura, Lucian, Mediaş, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti, 1985 Ionescu, Ştefan, Mediaş. Monumente medievale, Honterus Sibiu, f.a. (2001?)