Monumente istorice din zonă

În ansamblul Piaţa Mică este izolată de restul construcţiilor, pe latura nordică. Clădirea compusă din parter şi etaj, de formă dreptunghiulară, având acoperişul înalt în două ape, întruchipând tipul halei comerciale medievale, azi un important punct de reper cultural în viaţa oraşului Sibiu, a purtat diverse denumiri, in funcţie de utilizare: Loggia Cojocarilor, Măcelarilor, Blănarilor, fiind totodată şi una din cele mai vechi clădiri obsteşti din Transilvania.
Parterul a funcţionat ca spaţiu comercial, divizat în 11 unităţi pentru vânzarea cărnii. Sala de la etaj a fost folosită pentru adunările breslei măcelarilor şi apoi ale blănarilor. Arcadele deschise în număr de opt erau proprietatea obştei, fiind folosite pentru adăpostul mărfurilor in timpul intemperiilor naturii. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, etajul clădirii a fost utilizat pentru un scurt timp ca sală de spectacole pentru actorii unei echipe de teatru conduse de actriţa Gertraut Bodenburger.
In anul 1789 în urma unei restaurări, s-a aplicat pe faţada principală a clădirii stema oraşului Sibiu, constând din doua săbii incrucişate, o coroană deschisă şi frunze de nuferi.
La inceputul secolului al XIX-lea, s-au facut modificări substanţiale prin închiderea loggiei de la parter şi crearea unor prăvălii în locul galeriei deschise, s-a creat o scară interioară, cea din exterior fiind desfiinţată, iar sala de la etaj a fost compartimentată în două încăperi mai mici. Între etaj şi parter s-a construit o copertină pentru protejarea intrărilor la prăvălii. Între anii 1967-1972, au avut loc ample lucrări de restaurare, lucrări care au urmărit restabilirea imaginii originale a clădirii. Loggia de la parter cu cele opt arcade a fost redeschisă, eliminându-se şi copertina, iar forma acoperişului a suferit modificări, optându-se pentru o învelitoare din olane. La sfârşitul secolului XX clădirea intră în posesia Muzeului Brukenthal, spaţiul de la parter fiind folosit pentru depozite de artă contemporană, iar sala de la etaj pentru diverse manifestări culturale. Din acest moment vechea hală devine cunoscută sub numele de,,Casa Artelor”. În anul 2002 clădirea trece în administraţia Muzeului,,Astra,, fiind complet restaurată. Începând cu 1 august 2007 clădirea devine sediul Muzeului de etnografie Săsească,,Emil Sigerus”. Emil Sigerus (1854-1947) a fost un colecţionar care a donat circa 500 de obiecte valoroase, cuprinzând mobilier pictat, textile, ceramică şi alte obiecte personale apartinând saşilor transilvăneni. În prezent, la etajul I funcţionează sala de expoziţii, iar la parter galeriile cu obiecte de artă populară.
Din punct de vedere arhitectonic, imobilul este alcătuit dintr-un singur corp (parter-etaj) de formă dreptunghiulară, cu un volum simplu, acoperit în două ape. Faţada principală spre piaţă este caracterizată de loggia cu opt deschideri în plin cintru, cărora le corespund la etaj opt ferestre împărţite în câte 6 ochiuri, cu ancadramente dreptunghiulare simple. Între ferestrele de mijloc, se află stema Sibiului realizată din stucatură, inscrisă într-un medalion circular (1789). La partea superioară, faţada prezintă o cornişă profilată. Acoperişul înalt în două ape, cu coama paralelă cu faţada principală prezintă cinci lucarne dreptunghiulare plate, acoperite prin rupere de pantă. Faţadele laterale prezintă compoziţie similară, având la parter o arcadă în plin cintru corespunzătoare loggiei şi la etaj două ferestre identice cu cele din faţada principală, dar lipsite de ancadramente.
Timpanele triunghiulare având înălţimea ceva mai mare decât a coamei acoperişului sunt perforate de câte două goluri. Faţada posterioară prezintă la etaj patru ferestre identice cu cele din faţada principală şi cinci ferestre la parter, mici dreptunghiulare. Loggia este boltită semicilindric cu penetraţii, iar la parter încăperile despărţite prin pereţi transversali sunt boltite semicilindric, cu bolţi paralele. La etaj, spaţiul este unitar, lipsit de pereţi despărţitori şi