Monumente istorice din zonă

Clădirea este un important centru de cult iudaic, iar datorită valorii sale istorice şi arhitecturale a fost înscrisă în lista monumentelor istorice,, aflându-se în zona protejată 26b, zona Sfântul Gheorghe. Templul Coral este situat pe Strada Sfânta Vineri nr. 9-11, în aproprierea ctitoriei lui Brâncoveanu, Sfântul Gheorghe, a bisericii Sfânta Vineri-Hereasca – astăzi demolată, a vechii Episcopii Catolice şi a Capelei Bulgare, într-o atmosferă ce indică toleranţa religioasă.
Templul Coral a fost construit între 1864-1867, după modelul Cortemplului Israelit, şi urma să aibă "o mărime încăpătoare de la 300 la 400 de jilţuri, în care să se săvârşească atât slujbele religioase cu cântece de cor, precum şi predicile". Impresia de monumentalitate o conferă corpul în decroş, "fragmentarea în panouri-travei a faţadei principale", arcada intrării şi ferestrele ample, în plin cintru, dar şi cele şase turnuleţe, cornişa bogat decorată, asizele marcate, profilaturile, soclul din similipiatră şi ceramica. În lateralele intrării principale, ferestrele înalte au menouri cu vitralii şi ancadramente în relief plat. Registrul superior este decorat cu rozete după modelul sinagogii din Viena, operă a arhitectului Ludwig von Forster.
Se remarcă folosirea pentru placarea faţadelor a două tonuri cromatice pentru cărămizi, ceea ce a permis realizarea unui elegant joc de culori. Accentele sculpturale sunt realizate din ceramică importată de la fabrica Wagram V. Brauswetter. Cornişa bogat decorată se termină la colţuri cu mici turnuleţe împodobite cu arce şi colonete. Atât interiorul, care respectă canoanele cultului mozaic, cât şi exteriorul exprimă prin proporţii şi modestia materialelor utilizate o "economie de mijloace".
Clădirea are subsol, parter şi două etaje, dimensiunile fiind de 14 m lăţime, 32 m lungime şi 15 m înălţime. Suprafaţa construită a parterului este de 647 mp, iar a subsolului, unde se află centrala termică, de 47 mp.
Suprafeţele etajate conferă amploare interiorului, împărţit în trei nave. Partea centrală este acoperită de o boltă semicilindrică, cu o structură de lemn cu rabiţ pe şipci şi trestie. Arcadele largi, pe două niveluri, despart nava centrală de cele laterale. Etajele au o proporţie impozantă, balconul etajului II este retras de la aliniamentul stâlpilor, în contrast cu înălţimea relativ modestă a parterului. Elementele verticale realizate din fontă prezintă influenţe gotice. Supleţea coloanelor galeriilor contrastează cu cele două coloane masive de la intrare, realizate în 1892. Acestea au capiteluri aurite de factură compozită, fusul din stucco-marmură şi baza din alamă. Pe peretele estic sunt tribuna – Bima – şi locul de păstrare a Torei – Chivotul. Candelabre ample, lampadare şi arcade luminoase, artistic decorate, îmbogăţesc interiorul Templului. Mobilierul completează decoraţia de influenţă maură, realizată în tonuri sobre într-o grafie unitară.
TRANSFORMĂRI
Intervenţii ulterioare au modificat expresia arhitecturală a edificiului. Astfel, în 1892 au fost adăugaţi în exterior contraforţii, iar în interior s-a construit cel de-al doilea nivel al galeriei. În 1932, arhitecţii Iuliu Leoneanu şi Grigore Hirs, alături de inginerii C.I. Flachs şi Maximilian Marcus au întocmit un proiect de extindere a Templului, antreprenori fiind M. Gropper şi M. Aronovici-Maier. Noua aripă avea la parter sala de conferinţe şi festivităţi şi o cameră a clerului, iar la etaj muzeu, arhivă şi biblioteca.
Între 1932-1934 s-au construit scări suplimentare spre balcoanele etajului I, s-a schimbat instalaţia de încălzire centrală şi s-au înlocuit o serie de decoraţii degradate. În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 şi a devastării de către legionari, din ianuarie 1941, au fost necesare lucrări de consolidare şi reparaţii, executate în 1945, sub direcţia arh, Iuliu Leordeanu, cu materiale mai modeste.

Lucian Schwartz, Arisitide Streja, Sinagogi din România