Monumente istorice din zonă

Nu mult după începerea construcţiei catedralei s-au pus şi bazele construirii unui palat episcopal – 1762 – a fost terminat în mare la sfârşitul secolului XVIII. Abia în a doua jumătate a secolului XIX este terminat complet. Este una din cele mai frumoase construcţiii baroc din ţară.
În plan, clădirea are formă de U cu partea centrală marcată printr-o lărgire de la linia clădirii. De asemenea clădirea prezintă la capetele faţadei principale două rezalituri, precum şi de o parte şi de alta a corpului central.
Clădirea prezintă mici evazări la capătul părţii centrale, evazări ce marchează în faţadă principală aripile spre interiorul literei U, este un coridor de-a lungul întregii clădiri la ambele nivele. În centru se află intrarea principală sub corpul clădirii cu peroane de acces înspre ambele părţi de clădire.
Faţada este împărţită în două registre. Primul registru este tratat mai rustic în partea centrală. Registrul următor, cuprinzând etajul I şi II, este decorat cu pilaştri (amintind de ordinul major în Renaşterea italiană târzie, Palladio). Decoraţia destul de abundentă a capitelelor, frontoanele ferestrelor, liniile curbe, în special decoraţia portalului, dau clădirii un puternic caracter baroc.
Sistemul de construcţie constă în ziduri masive din cărămidă arsă. Tavanele din bolţi cu dublă curbură sau cupole închid spaţiile dintre ziduri la partea superioară. Goluirle din ziduri au la partea superioară arce de cerc sau în „mâner de coş”. În faţadă se imită din tencuială asize de moloane de parament şi coloane adosate. Acoperişul la evazări are două pante în genul acoperişurilor mansardate. Scările sunt din piatră. Şarpanta este din lemn, învelitoare este din ţiglă. Pe culoare se găseşte mozaic. Sala mare este pictată de către pictorul italian Storno Francisc.
Clădirea a fost ctitorită de episcopul baron Patachich Adam. Ea a fost ridicată de arhitectul italian Ricca, iar pictorul italian Storno Francisc a pictat sala mare a edificiului.